Cercul vostru strâmt de existență unde nu se-ntind brațele

  Când gândurile mi se tulbură, nimic nu-mi potolește mai mult zbuciumul din suflet decât privind o ființă care, într-o tihnă fericită, trăiește în cercul strâmt al existenței ei, își urmează viața de pe o zi pe alta, vede cum cad frunzele și nu se gândește decât cum vine iarna. - Goethe

   Măi, goliciune, inerție, negură, șanț, unde ți-e flexibilitatea? Îți suport putreziciunea înecată în petrol din '90 și eficacitatea conștiinței te ocolește-n zeflemea.
   Îl citez pe Goethe fiindcă râd cu fierea ridicată-n plămâni de idioțenia incapacității tale. Ștoarfă tristă cu mâini de lemn, unde ti-e receptivitatea când întind 5 degete spre ajutor?
   Am probleme cu ambele echilibre, recunosc. Tu n-ai nici ochi, nici gură, nici suflu să tresari când mă dezechilibrez cognitiv. Îți zvâcnește un rest de păpădie moartă între tâmple și privești insistent către mine.
    Cum vă tratați teama patologică de moarte dacă n-ați văzut vreodată lumina? Sâmburi cangrenați captivi în prune coapte. Până la sfârșitul veacului vostru neînsemnat. Mă bruiați la nivel retinian. Am migrene cu iz de intoleranță la inferiorități, nu-i vreau în împărăție pe cei săraci cu duhul. Sunteti în hangover existențial.
Merg pe margine și mai cad uneori în realul temporal. Mă sperii și-o tai spre neinteligibil din nou. Amețesc când mă uit în jos, nu pot să cobor nici la ocazii.
    Ți-am zis dinainte că uit să-mi șterg bocancii când intru undeva. Cum mai e lupta pentru supraviețuire când n-ai atins niciodată oscilațiile optime ale eului, sinelui și supraeului? De fapt...cum să mă uit la tine dacă n-ai îndeplinit condițiile bazice?
Umila și șubreda treaptă de jos a umanității primitive.
    Nu reacționez la bocetele femelelor părăsite ce-mi scânceșc prin spate.
    Încă pot să mă-îndrăgostesc de luna mai.
    Încă râd.

Achiziții de la Librex...Un fel de unboxing fără cutie

A fost târgul de carte Librex la Iași și în această primăvară. L-am așteptat, deși nu aveam în minte ceva premeditat în legătură cu vreo carte. "Mă hotărăsc acolo ce-mi cumpăr" îmi spuneam. Zis și făcut. Acum, la plecarea editurilor cu produse reduse din oraș, număr 4 cărți în plus în biblioteca mea. Am decis să scriu un pic despre fiecare pe blogul meu :)
1. Flori pentru Algernon de Daniel Keys. Mi-o doresc de mult timp datorită sinopsisului care m-a atras de când l-am citit prima oară. "Ce-ar fi dacă am avea puterea de a ne spori artificial inteligența, dacă într-o bună zi ar fi la îndemâna noastră să conectăm nu doar o imperfecțiune fizică, ci însuși creierul uman? Supuși împreună experimentului, șoarecele Algernon si omul Charlie vor trăi, fiecare în felul său excepționalul situației de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligență, suportând consecințele nebănuite ale noii stări de fapt." Cam asta scrie pe spatele cărții, iar eu abia astept să o citesc. Trebuie să recunosc, al doilea motiv pentru care mi-am dorit cartea asta este faptul că mi-a plăcut la nebunie Mințile lui Billy Milligan de la același autor, și sunt curioasă de modul în care abordează în scrierile sale și alte subiecte.
2. În noapte de Haruki Murakami din care am citit deja jumătate :D. Iubesc cum și ce scrie Murakami, și probabil îmi voi crea o colecție cu operele lui. În noapte este a treia carte pe care mi-o cumpăr semnată de el, o cărticică mică ce spune: " Eri Asai, un fotomodel cufundat într-un somn care durează de luni de zile, sora ei, Mari, o studentă pasionată de lectură, un trombonist de jazz, o prostituată chinezoaică brutalizată și abandonată într-un love hotel, un simplu angajat la o firmă de calculatoare. Toți sunt oameni ai nopții bântuiți de secrete și dorințe nelămurite, iar legăturile dintre ei se limpezesc încetul cu încetul pe parcursul cărții, construind un univers nocturn plin de farmecul, subtilitatea și umorul cărților lui Murakami.
Cum am mai spus, am citit deja din ea și îmi place foarte, foarte mult!
3. Șocul căderii de Nathan Filer este o carte despre care recunosc că nu știam nimic înainte să o văd la standurile editurei TREI. Descrierea cărții mi-a trezit interesul, așadar se află acum la mine în bibliotecă. "Un portret extraordinar al prăbușirii unui tânăr în abisul bolii mintale. Un roman curajos și remarcabil semnat de una dintre cele mai promițătoare voci ale ficțiunii contemporane"
    P.S: era la o reducere foarte ofertantă. Nu aveam niciun motiv să plec fără ea.
  4. Ultima carte este una pe care mi-o doream de vreo 2 ani și tot nu făceam rost de ea. Este vorba despre Suferințele tânărului Werther de Goethe. Țin minte cum citeam pasajele din Nemurirea lui Kundera în care relata despre Goethe ca autor al acestui roman micuț și mă încercau sentimente de tristețe și remușcare că încă nu-l citisem. Acum îl am acasă și abia aștept să îl "devorez".
    Sinopsisul acestui roman redă o parte dintr-o scrisoare ale lui Werther.

    Am pus mai jos câte o fotografie cu fiecare în parte, în ordinea prezentării anterioare :)

Despre social media disperați și lehamite

   Astăzi am un conținut diferit de ceea ce am scris până acum pe blog, deoarece, așa cum am mai precizat, vreau să existe diversitate. Pe scurt, să găsim aici de toate.
    Așadar, în urma unei "experiențe" comico-tristuță pe care am avut-o recent, am ajuns la o concluzie: disperatul de pe facebook există și în 2018! :( Cu toții știm ( în special femeile, ca na...) disperatul tipicar din social media care începe să te înjure și să te bălăcărească în limita capacității lui - deși nu trebuie subestimați, acești triști viețuitori care și-au făcut și ei cont pe facebook, se pricep cel mai bine când vine vorba de jigniri, amenințări, înjurături și din astea care țin de specia lor - atunci când observă că nu îl bagi în seamă. Însă, atention please, obsedatul prezentului nu te mai obligă ca pe vremuri să vorbești cu el înainte să te înjure, vine cu pretenții gata impuse. Obsedatul din fața monitorului care fierbe când vede lucifericul seen (piei, satană! ➕) încearcă în zadar să-și ascundă intolerabila inferioritate prin argumente de genul "este un site de socializare", subliniind "socializare", asta după ce te-a agasat cu vreo 15 "bună, cf?" pe care le-ai ignorat, deci i-ai dat de înțeles că nu te interesează o conversație cu el. Impresia lui de primitiv e că pe un site de socializare suntem OBLIGAȚI să vorbim și cu ăia care nu înseamnă nimic altceva decât un număr în lista de prieteni și care, mai rău, nu ne trezesc niciun interes sau curiozitate pentru că nu par a avea ceva în comun cu noi. Totuși, să nu-i desființăm, cine nu simte nevoia explozivă de atenție din când în când?  
  
    Ce m-a inspirat să scriu asta? Nimic surprinzător, cum de altfel, nici subiectul abordat nu e. S-a trezit zilele astea un oarecare aterizat de nu știu unde prin lista mea de prieteni să mă înjure fiindcă nu-i acord o șansă în întreținerea unei discuții cu siguraaanță plină de intelectualisme care cu siguraaanță m-ar fi dat pe spate. Episodul ăsta m-a făcut să concluzionez că da, frustratul disperat contemporan se ține bine, nu dispare neam! Mai pățeam din astea când eram mai mică (referitor la înjuraturi), însă faptul că s-a întâmplat recent mă amuză pe o parte, și mă face să privesc stagnarea nivelului primitiv al unei categorii pe altă parte. Păcat, dar am râs. E pentru amuzament, don't take it too seriously! :D 

Eul animal

Eul animal al capacității noastre de existență
și al capilarelor tenebroase.
Respirăm sintagme.
Ne-am zguduit dinaintea primăverii lui '77.
Lumea a cincea ne va fi asfințit,
trecutul e conturat de ciclopi și giganți.
Avem respiratii în ochi cu aromă de caimac,
nu vedem iminența.
Mojicul se îmbracă în perle, vomită argint
Ingorantul descoasă mântuirea în donații
spre cutia milei
Cel fără de conștiință se îneacă-n desfătări desfrânate,
preacurvie cu implicații de fericire
Ciroticul mănâncă speranța bolnavului de cancer,
îl bălăcărește-n renunțare
Morga de la spitalul de copii are geamuri în partea din spate.
Pentru o ședere mai plăcută a țâncilor
Adevărată aventură!
Operațiile estetice pentru ridicarea sprâncenelor
sunt primul secret spre destinația apoteotică: tv!
Sisteme de iluzii vomitive pe ecrane ticsite
de craci depărtați
Ce bine c-am prins evoluția!
Credeam că rămânem în lumea a treia cu ciclopii.
S-au ivit niste șanse de evadare din infecțiile sociale,
dar probabil eram în faza somnului REM,
care oricum e un trădător de năzuințe.
Se destramă fantasmagoriile odată cu schimbarea undelor cerebrale
spre somnul profund.
Ciredele sforăie în nepăsare.
Conform efectului recenței,
omul peșterii cu reflectare limitată se răzbună pentru faptele tale din secundele anterioare
te agresează în uitarea existenței tale de până atunci
Memoria de lungă durată e împachetată în manuale de psihologie,
dar se transpune grotesc în căpățâna țăranului cu dorință de prezent.
Jegul de sub piele își face averi și prieteni.
Corporatistul flămând angoasat de ejaculare precoce
se hrănește din femei insipide.
Distorsionarea s-a transformat în normal patologic.
Filosofia gânditorului din lucernă e mâncată de timp în biblioteci.
Sărăcia barbară aparține cărturarilor insomniaci
cu supurații emoționale
Vocea noastră încă tremură superior!
Romanticii cu gust de vomă în fiecare dimineață trebuie exterminați înainte de dezlănțuire.
Bem file mucegăite din pahare sparte
de șampanie.
Încă scriu despre lumea întoarsă în dimensiuni inacceptabile.
N-am fandosisme de Noua Acropola, dar o privire mai grea spre orizont
Domnule jurnalist cu freză hipsterească,
nu scrii un reportaj din ăla care vinde?
Nu filmezi o tragedie?
Că-mi suflă moartea-n ceafă de pe la jumatea lui '98,
discret.
Academicianul X se închină în fața unui bulibașă plin
Dezmăț ilogic.
Colegul de bancă al sentimentalului
se strâmbă dezgustat, cu pâine între dinți
Câinii atacă alți câini, apoi se înmulțesc prin carne vie
Nici noi, răzuitori de umbre, n-am scăpat de rabie
O cărăm în brațe ca-n șcena de pe Golgota,
doar că pe noi nu ne scaldă nimeni în urale
după ispășire
Zgândărelile din capul pieptului se dezlănțuie până la paroxism,
mai ales când gânditorul și mojicul sunt plasați pe aceeași treaptă a firii
de către teoriile filosofiei orientale.
Avatarii au ajuns la eul divin, restul sunt
categorizați laolaltă
Resping satira asta cu îndrăzneala săracului ce nu va ajunge la iluminare.
Animalele atacă pentru supraviețuire,
revoluție spre moartea primitivilor!