Eul animal al capacității noastre de existență
și al capilarelor tenebroase.
Respirăm sintagme.
Ne-am zguduit dinaintea primăverii lui '77.
Lumea a cincea ne va fi asfințit,
trecutul e conturat de ciclopi și giganți.
Avem respiratii în ochi cu aromă de caimac,
nu vedem iminența.
Mojicul se îmbracă în perle, vomită argint
Ingorantul descoasă mântuirea în donații
spre cutia milei
Cel fără de conștiință se îneacă-n desfătări desfrânate,
preacurvie cu implicații de fericire
Ciroticul mănâncă speranța bolnavului de cancer,
îl bălăcărește-n renunțare
Morga de la spitalul de copii are geamuri în partea din spate.
Pentru o ședere mai plăcută a țâncilor
Adevărată aventură!
Operațiile estetice pentru ridicarea sprâncenelor
sunt primul secret spre destinația apoteotică: tv!
Sisteme de iluzii vomitive pe ecrane ticsite
de craci depărtați
Ce bine c-am prins evoluția!
Credeam că rămânem în lumea a treia cu ciclopii.
S-au ivit niste șanse de evadare din infecțiile sociale,
dar probabil eram în faza somnului REM,
care oricum e un trădător de năzuințe.
Se destramă fantasmagoriile odată cu schimbarea undelor cerebrale
spre somnul profund.
Ciredele sforăie în nepăsare.
Conform efectului recenței,
omul peșterii cu reflectare limitată se răzbună pentru faptele tale din secundele anterioare
te agresează în uitarea existenței tale de până atunci
Memoria de lungă durată e împachetată în manuale de psihologie,
dar se transpune grotesc în căpățâna țăranului cu dorință de prezent.
Jegul de sub piele își face averi și prieteni.
Corporatistul flămând angoasat de ejaculare precoce
se hrănește din femei insipide.
Distorsionarea s-a transformat în normal patologic.
Filosofia gânditorului din lucernă e mâncată de timp în biblioteci.
Sărăcia barbară aparține cărturarilor insomniaci
cu supurații emoționale
Vocea noastră încă tremură superior!
Romanticii cu gust de vomă în fiecare dimineață trebuie exterminați înainte de dezlănțuire.
Bem file mucegăite din pahare sparte
de șampanie.
Încă scriu despre lumea întoarsă în dimensiuni inacceptabile.
N-am fandosisme de Noua Acropola, dar o privire mai grea spre orizont
Domnule jurnalist cu freză hipsterească,
nu scrii un reportaj din ăla care vinde?
Nu filmezi o tragedie?
Că-mi suflă moartea-n ceafă de pe la jumatea lui '98,
discret.
Academicianul X se închină în fața unui bulibașă plin
Dezmăț ilogic.
Colegul de bancă al sentimentalului
se strâmbă dezgustat, cu pâine între dinți
Câinii atacă alți câini, apoi se înmulțesc prin carne vie
Nici noi, răzuitori de umbre, n-am scăpat de rabie
O cărăm în brațe ca-n șcena de pe Golgota,
doar că pe noi nu ne scaldă nimeni în urale
după ispășire
Zgândărelile din capul pieptului se dezlănțuie până la paroxism,
mai ales când gânditorul și mojicul sunt plasați pe aceeași treaptă a firii
de către teoriile filosofiei orientale.
Avatarii au ajuns la eul divin, restul sunt
categorizați laolaltă
Resping satira asta cu îndrăzneala săracului ce nu va ajunge la iluminare.
Animalele atacă pentru supraviețuire,
revoluție spre moartea primitivilor!
și al capilarelor tenebroase.
Respirăm sintagme.
Ne-am zguduit dinaintea primăverii lui '77.
Lumea a cincea ne va fi asfințit,
trecutul e conturat de ciclopi și giganți.
Avem respiratii în ochi cu aromă de caimac,
nu vedem iminența.
Mojicul se îmbracă în perle, vomită argint
Ingorantul descoasă mântuirea în donații
spre cutia milei
Cel fără de conștiință se îneacă-n desfătări desfrânate,
preacurvie cu implicații de fericire
Ciroticul mănâncă speranța bolnavului de cancer,
îl bălăcărește-n renunțare
Morga de la spitalul de copii are geamuri în partea din spate.
Pentru o ședere mai plăcută a țâncilor
Adevărată aventură!
Operațiile estetice pentru ridicarea sprâncenelor
sunt primul secret spre destinația apoteotică: tv!
Sisteme de iluzii vomitive pe ecrane ticsite
de craci depărtați
Ce bine c-am prins evoluția!
Credeam că rămânem în lumea a treia cu ciclopii.
S-au ivit niste șanse de evadare din infecțiile sociale,
dar probabil eram în faza somnului REM,
care oricum e un trădător de năzuințe.
Se destramă fantasmagoriile odată cu schimbarea undelor cerebrale
spre somnul profund.
Ciredele sforăie în nepăsare.
Conform efectului recenței,
omul peșterii cu reflectare limitată se răzbună pentru faptele tale din secundele anterioare
te agresează în uitarea existenței tale de până atunci
Memoria de lungă durată e împachetată în manuale de psihologie,
dar se transpune grotesc în căpățâna țăranului cu dorință de prezent.
Jegul de sub piele își face averi și prieteni.
Corporatistul flămând angoasat de ejaculare precoce
se hrănește din femei insipide.
Distorsionarea s-a transformat în normal patologic.
Filosofia gânditorului din lucernă e mâncată de timp în biblioteci.
Sărăcia barbară aparține cărturarilor insomniaci
cu supurații emoționale
Vocea noastră încă tremură superior!
Romanticii cu gust de vomă în fiecare dimineață trebuie exterminați înainte de dezlănțuire.
Bem file mucegăite din pahare sparte
de șampanie.
Încă scriu despre lumea întoarsă în dimensiuni inacceptabile.
N-am fandosisme de Noua Acropola, dar o privire mai grea spre orizont
Domnule jurnalist cu freză hipsterească,
nu scrii un reportaj din ăla care vinde?
Nu filmezi o tragedie?
Că-mi suflă moartea-n ceafă de pe la jumatea lui '98,
discret.
Academicianul X se închină în fața unui bulibașă plin
Dezmăț ilogic.
Colegul de bancă al sentimentalului
se strâmbă dezgustat, cu pâine între dinți
Câinii atacă alți câini, apoi se înmulțesc prin carne vie
Nici noi, răzuitori de umbre, n-am scăpat de rabie
O cărăm în brațe ca-n șcena de pe Golgota,
doar că pe noi nu ne scaldă nimeni în urale
după ispășire
Zgândărelile din capul pieptului se dezlănțuie până la paroxism,
mai ales când gânditorul și mojicul sunt plasați pe aceeași treaptă a firii
de către teoriile filosofiei orientale.
Avatarii au ajuns la eul divin, restul sunt
categorizați laolaltă
Resping satira asta cu îndrăzneala săracului ce nu va ajunge la iluminare.
Animalele atacă pentru supraviețuire,
revoluție spre moartea primitivilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu