Detartraj nevrotic

În sala de așteptare, tabloul cu arbori galbeni începea
să capete veleități de dezintegrare.
Valvele infectate cedau spre însănătoșire prematură
Nu de alta, dar erau prea isterice ca să le poți numi îngroșate.
Se simțeau flexibile!
Ele erau de vină, eu îmi așteptam liniștit anihilarea
Ai înțeles că-mi place să scriu despre propriile-mi valve
cu o înclinație spre identificare.
Sunt singurele care mi-au dat importanță
în registre medicale
Ele se jucau, micuțele fragile, iar eu țipam să se potolească
dar n-am ajuns încă la stadiul Siddartha
astfel încât să pot da directive inimii din dotare.
Să-i dai oridine si ea s-asculte. Penibil.
Asistenta de la recepție se holba compătimitor
cum mă legănam în față și-n spate
pe canapeaua de mușama.
O fi crezând că-s un caz avansat de autism.
În focare sanitare timpul e doar un concept nesemnificativ.
Iluziile programării se transpun în realități
orare numărate
în care-ți leșină valvele, de la sine înțeles.
În ceața sufocantă, ai timp să naști catrene
despre fobii morbide.
Îți descoperi unele noi,
le reactualizezi pe cele vechi.
Autismul adult mocnește în fiecare.
Asistenta din dreptul canapelei plimbă o pereche de bikini negri din dantelă
prin fața mea
acoperiți de pantaloni ivoire
și-mi aruncă priviri respingătoare de felină sălbatică.
Și mă întrebam când o fi năpădit mizantropia și-n asistente.
"Mai aveți și alte probleme?"
"Anxietate"
Aici dentiștii zâmbesc și psihiatrii se strâmbă-n plictiseală.
Cel mai mult îmi place când cardiologul îți spune: "și sutienul jos!"
Ai impresia că-și iubește meseria și-i plac și umflăturile netede ale tinerelor insuficiente.
Insuficiente cardiac, desigur.
Dar ce lipsă de respect,
sunt o analfabetă în ale profesionalismului.
În saloanele cu 5 în față, mereu ești educat prost.
Îmi plac valvele mele care alternează
în spasme
și fața mea inexpresivă din geam
și degetele care strâng materialul canapelei
din sălile de așteptare a cabinetelor private.
Lipsa aerului nu-i ceva nefamiliar
în jocul lugubru al anxietăților nevrotice.
Ai nevoie de antrenament să-ți construiești un nod în gât când pășești în mediul steril
cu miros de lentoare premeditată.