Despre social media disperați și lehamite

   Astăzi am un conținut diferit de ceea ce am scris până acum pe blog, deoarece, așa cum am mai precizat, vreau să existe diversitate. Pe scurt, să găsim aici de toate.
    Așadar, în urma unei "experiențe" comico-tristuță pe care am avut-o recent, am ajuns la o concluzie: disperatul de pe facebook există și în 2018! :( Cu toții știm ( în special femeile, ca na...) disperatul tipicar din social media care începe să te înjure și să te bălăcărească în limita capacității lui - deși nu trebuie subestimați, acești triști viețuitori care și-au făcut și ei cont pe facebook, se pricep cel mai bine când vine vorba de jigniri, amenințări, înjurături și din astea care țin de specia lor - atunci când observă că nu îl bagi în seamă. Însă, atention please, obsedatul prezentului nu te mai obligă ca pe vremuri să vorbești cu el înainte să te înjure, vine cu pretenții gata impuse. Obsedatul din fața monitorului care fierbe când vede lucifericul seen (piei, satană! ➕) încearcă în zadar să-și ascundă intolerabila inferioritate prin argumente de genul "este un site de socializare", subliniind "socializare", asta după ce te-a agasat cu vreo 15 "bună, cf?" pe care le-ai ignorat, deci i-ai dat de înțeles că nu te interesează o conversație cu el. Impresia lui de primitiv e că pe un site de socializare suntem OBLIGAȚI să vorbim și cu ăia care nu înseamnă nimic altceva decât un număr în lista de prieteni și care, mai rău, nu ne trezesc niciun interes sau curiozitate pentru că nu par a avea ceva în comun cu noi. Totuși, să nu-i desființăm, cine nu simte nevoia explozivă de atenție din când în când?  
  
    Ce m-a inspirat să scriu asta? Nimic surprinzător, cum de altfel, nici subiectul abordat nu e. S-a trezit zilele astea un oarecare aterizat de nu știu unde prin lista mea de prieteni să mă înjure fiindcă nu-i acord o șansă în întreținerea unei discuții cu siguraaanță plină de intelectualisme care cu siguraaanță m-ar fi dat pe spate. Episodul ăsta m-a făcut să concluzionez că da, frustratul disperat contemporan se ține bine, nu dispare neam! Mai pățeam din astea când eram mai mică (referitor la înjuraturi), însă faptul că s-a întâmplat recent mă amuză pe o parte, și mă face să privesc stagnarea nivelului primitiv al unei categorii pe altă parte. Păcat, dar am râs. E pentru amuzament, don't take it too seriously! :D