RECENZIE CEAȚA - CRISTINA NEMEROVSCHI

  Titlul original: Ceața - primul volum al seriei Cronicile fetei lup
  Editura: Herg Benet
  Anul apariției: 2019
  Număr de pagini: 191
  Gen: Fantasy, Young Adult 

     Prima recenzie pe anul 2020 întârzia să apară, așadar m-am decis să-mi transform insomniile în ceva cât se poate de productiv și să adun tot subiectivismul de care dispun, deoarece da, astăzi scriu despre cel mai nou roman al Cristinei Nemerovschi. 

    Comunitatea mea de pe bookstagram deja cunoaște faptul că sunt o fană a autoarei, așa că ar fi fost imposibil ca Ceața să nu se afle printre cele 3 cărți la alegere pe care editura Herg Benet mi le-a trimis. Am citit toate cărțile Cristinei Nemerovschi în afară de -ironic- volumele doi și trei din seria Ultima vrăjitoare din Transilvania. Eram așadar familiarizată cu universul contesei Aneke și cu faptele care se petrec pe baza poveștii sale, însă nu am apucat să finalizez seria și să cunosc toate întâmplările. Așa cum mi-am dat seama și din sinopsis, Ceața este o continuare a seriei Ultima vrăjitoare din Transilvania, sau, altfel spus, o abordare a evenimentelor ulterioare din perspectiva altui personaj: Nori, nepoata contesei fermecătoare a cărei prezență încă bântuie încăperile unui castel dintr-un sat transilvănean.
    Cronicile fetei lup este o serie ce se naște din întâmplările fantastice și răsturnarile de situație ale lui Nori, personaj despre care nu am aflat foarte multe în Ultima vrăjitoare din Transilvania, cel puțin nu în primul volum, cel citit de mine, întrucât era doar o fetiță, însă care pare să aibă destul potențial încât să construiască acțiunea palpitantă a unor noi romane.

                             Sinopsis:
    "După ce o vrajă a transformat-o într-o ființă nemuritoare, asemeni mătușii ei (vestita constesă Aneke), adolescenta Nori descoperă că mai are de înfruntat și un alt blestem: acela al vârcolacului. Încă suferind de pe urma morții mamei ei adoptive, Nori își schimbă numele și începe să colinde prin lume, încercând să găsească liniște, dar și răspunsuri.
    Nu este singură, totuși: o ceață stranie îi urmărește fiecare pas și, după o vreme, ia forma unui băiat misterios pe nume Ilya, de care Nori devine din ce în ce mai atrasă, mai ales că acesta o ajută să descopere cum să fie o fată-lup. Aflată în vila seducătorului Luka, cel care planuiește să o ceară de soție, Nori nu și-l poate scoate pe Ilya din minte.
    Când însă descoperă de existența unui plan diabolic care îl pune într-o lumină diferită pe bărbatul îndrăgostit de ea, Nori se întoarce în Transilvania, pentru a-i cere sfatul contesei Aneke. Dar aici o așteaptă un secret care îi va da întreaga viață peste cap și o va face să reconsidere tot ce știuse până în acel moment despre oameni, familie, moarte, iubire, bine și rău."
    Ei bine, dacă acest sinopsis nu este atractiv, nu știu ce altceva poate fi!

    Când nu termini de citit o serie, dar o începi pe alta care o continuă pe cea precedentă, trebuie să te aștepți la cele mai mari pericole: posibile spoilere din volumele pe care n-ai apucat încă să le citești. S-a întâmplat să mă trezesc cu personaje moarte și detalii pe care nu le știam, însă acestea nu mă împiedică sa-mi hrănesc dorința de a finaliza seria mai sus menționată. Cea mai mare dezvăluire totuși se află în Ceața, zic eu, un adevăr șocant pe care mă bucur că l-am aflat în acest volum ce îi va surprinde pe fanii seriei Ultima vrăjitoare din Transilvania și nu numai. Pentru a-l afla, însă, trebuie să citiți cartea până la ultimele pagini. Nu că ar fi greu, singurul lucru imposibil la Ceața e s-o lași din mână.
    Îmi place faptul că autoarea explorează și zona aceasta fantasy și mă bucur să o descopăr, deși nu e dificil de regăsit în Ceața amprenta recognoscibilă pe care si-a construit-o și pe care cititorii au întâlnit-o și în romanele sale cu subiecte mai "reale". Deși vorbim despre o fată lup ce s-a procopsit cu o vrajă ce a făcut-o nemuritoare, întâlnim părți vii din orice univers pe care Cristina Nemerovschi l-a creat: sete de libertate, nostalgie, umor, rebeliune, intensitate, iubire, autenticitate, însuflețire, manifestare.
    Nori, personajul care construiește acțiunea acestui roman, este o adolescentă ca oricare alta, doar că ea a descoperit devreme ce o face specială, diferită. Este portretizată sub forma unui personaj fantastic, însă are dorințe și simțiri cât se poate de umane: vrea să exploreze, să se cunoască, să călătorească, își pierde rațiunea în fața primelor iubiri, se rătăcește, e naivă, e vulnerabilă, caută răspunsuri. La finalul cărții primește câteva răspunsuri ce vor schimba total perspectiva atât a ei, cât și a noastră, a cititorilor. Trebuie să le aflați și voi! Credeți-mă, cartea acesta are destulă intrigă pentru fiecare!

    Citatele mele preferate din carte:
    "Am călătorit câteva săptămâni, după asta, și mi s-a confirmat teoria că nu poți fugi de cine ești doar mutându-te dintr-un loc în altul. Când ai un rău în tine, el te însoțește și-n gaură de șarpe. Soluția e să-ți confrunți demonii, dacă vrei cândva să ai liniște. Când fugi, doar îi plimbi și pe ei, îi mai faci să schimbe peisajul."
    "Ce iese din amestecul de rău cu bun se cheamă om, și poate că tocmai această combinație îl face atractiv, fascinant, intetesant. Demn de a-l observa, de a te îndrăgosti de el, a-l plânge după ce dispare."
    "Cred că asta e libertatea. Să accepți tot ce ești, fără sa-ti fie teamă, sau rușine. Să nu îți pese de ceea ce cred alții despre specia ta. Nu există o specie mai bună sau una mai rea. Oamenii nu sunt cu nimic mai presus decât lupii."

    Sunt foarte fericită să mă număr printre colaboratorii editurii și le mulțumesc încă o dată pentru această carte și pentru celelalte primite. ♥️