de nopți

Miezul nopții decartează parfum de cocos în așternuturile astea,
e-n cadavrul unui riff de chitară pe care încă știu să-l cânt.
Mă-ngrozește coerența și totuși n-o să abstractizez prea mult,
doar că eu mă contrazic prin definiție și-mi venerez paradoxul,
deși nu-i nimic poetic în a-ți pierde mințile.
E-atâta diversitate-n lume și ție-ți plac femeile care nasc poeme, care ard, care (nu) știu să plece,
zeițe, pervertite...
Am primit notificări cognitive c-ar trebui să dorm
Caută-mă-n colțuri,
vorbim fără linii de dialog.
Oamenii îngenunchează pentru noi, alții,

dar nouă ne place să ne torționăm ființele
Îți obsedez obiectele feminine, sunt un reper
O să scriu proză după ce ies din hangover.