vineri, 10 ianuarie 2020

-biotic

Nu hălăduiește nimic pe-aici, uscăciune și oase.
Am sfâșiat tot țesutul uman,
l-am aruncat disociativ într-un borcan cu antibiotice.
Țin capul între timpi abli transpirați 
am ochi galbeni.
Să citesc beletristică a fost mereu o traiectorie spre transcendență
sau să împing ace în cartilaj,
aceeași însuflețire.
Vreau s-aud carne renăscând, 
să curăț cangrena,
să clipească timpii,
să-mi crească piuneze pe amigdale
și pe neurotransmițători.
Înghit palpitații gramaticale și narcisism
cu benzodiazepine.
Ard, fără conotații
mă chinui robotic să rămân treaz.
Și pielea ta era sărată...
Stiu c-ai să vii să mă vezi când eu voi fi deja ieșit spre noapte.

                  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A letter to my panic disorder

  Hey, twin Hey, flame  How about you and me getting out of bed for the first time in weeks? How about us standing on our feet and actual...