RECENZIE "LUMÂNĂRI VII" - TEODORA MATEI

    Titlu: Lumânări vii, volumul 1 din seria Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan
    Editura: Tritonic
    Anul apariției: 2018
    Gen: Thriller, Mister, Polițist
    Numărul de pagini: 163

    Încep prin a puncta faptul că "Lumânări vii" este o carte cu totul specială pentru mine deoarece am avut ocazia să o primesc direct de la autoare cu tot cu autograf și speranță (din partea tuturor părților) că putem să stârnim interesul cititorilor pentru cărțile scrise de români promovându-le cât mai mult.
    Fiind iubitoare de thrillere și suspans, m-am lăsat învăluită de universul creat de Teodora Matei, autoare de la care nu citisem nimic înainte și pe care mă declar fericită că am descoperit-o. Am făcut așadar cunoștință cu Anton Iordan, personajul principal al seriei "Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan", un bărbat aspru și rațional în plan profesional, dar cu o inimă fragilă, aș spune eu, deoarece este îndrăgostit până peste cap de femeia fermecatoare ce l-a făcut să uite că are o soție și doi copii.

    Cu o carieră prosperă în spate și cu gânduri greu de înfrânat ce zboară libere chiar și în timpul serviciului spre femeia visurilor sale, amanta Andreea, comisarul "ușor infidel" se confruntă cu un caz cel puțin ciudat. În boxa unui subsol de bloc este descoperită o femeie spânzurată cu capul în jos. Din fericire, victima este în viață, însă marea enigmă de abia acum se naște: cine a fost capabil de o asemenea atrocitate?
    În desfășurarea anchetei iau parte atât Iordan, cât și Sorin Matache, inspectorul principal, un tânăr atras de tentațiile lumii moderne, dar cu o minte sclipitoare, o bună viteză de reacție și dedicat muncii sale. Fără ajutorul ingeniosului Matache, deznodământul nu ni s-ar mai fi prezentat atât de repede. Pot spune că rezolvarea cazului se datorează în majoritate încercărilor și strategiilor pe care le-a abordat el.
    Până la aflarea adevărului și găsirea făptașului însă, Teodora Matei ne arată drumul greoi plin de legături și fire încurcate spre o poveste ce aștepta să se facă auzită de zeci de ani. Femeia roșcată și plinuță găsită spânzurată la subsol nu este decât una dintre victimele ( lumânările) unui șir întreg de femei roșcate, toate prăzile unei minți putrede. Motivul din spatele acestor fapte inimaginabile este șocant, produsul unei obsesii fără leac. Lumânările au fost toate aprinse în memoria cuiva demult plecat.
    Intrigă, suspans, fire de amuzament, legături făcute inteligent și meticulos, iubire, obsesie, secrete, toate se îmbină armonios în acest thriller pur românesc pe care îl recomand tuturor admiratorilor genului.
    Câteva dintre citatele care mi-au atras atenția:
    "Ciudat, iubito, cât de fericit și vinovat mă simt în același timp. Fericit pentru minutele cât mi-ai respirat în brațe, vinovat pentru că toate astea se întâmplau când lumile unora erau pe cale de a se prăbuși."
    "Timpul îmi bate puternic în tâmple amestecându-și zilele, nopțile, vorbele. Străini necunoscuți vorbesc despre mine ca despre o catastrofă sau o mare minune. Nu sunt decât voci fără trup, umbre purtătoare de mâini ce mă ating, uneori. Ne separă un zid gros de neputință."
    "Văzută prin ochii mei, lumea e un disc roșu în care stau captive sunete și atingeri. O cușcă pentru ceilalți. "
    Mulțumesc încă o dată Teodorei Matei și Editurii Tritonic pentru oportunitatea de a citi această carte!