spleen.

Pot să scriu orice, dar nu și recenzia propriei dezordini,
se vede în ceață, distorsionat, printre gene uscate.
Pot să fiu orice.
Riduri, denivelări, dioptrii, aroma de ylang ylang din părul meu.
N-ai sa înțelegi niciodată sensul dintre lumile pe care mi le proiectez printre spasme
și pauze de respirat.
Mi se pun piedici.
N-o să-mi uit niciodată universul dinauntru,
n-o să-l las în spate, n-o să-l castrez.
Mă sufocă previziuni că n-o să existe mâine, ca nu mai e timp.
Recidiva e prenumele dharmei mele.
M-am ocupat să-mi înjumătățesc aparența, materia, si am uitat să lucrez înăuntru.
La suprafață se află mereu crize de inspirație, metastaze identitare,
strălucire superficială.
Ard virgule doar pentru mine sub păturile îmbibate cu febră, cu tragedii..
M-am trezit în mijlocul artei mele fără să recunosc punctele cardinale,
fără să mai știu să le exprim.
Iarna degringoladei noastre.