Șocul căderii - Recenzie #2

    La doar 19 ani, Matthew Homes cunoaște toate formele căderii. O știe pe cea care cauzează o rană în genunchi, pe cea care aduce moartea și pe cea care produce izolarea, izolarea în sine susținută de o tulburare psihică.
    Un roman despre care nu știam nimic, dar pe care l-am văzut in multiple exemplare la târgul de carte Librex. Un sinopsis atrăgător și un preț neobișnuit de scăzut. "Șocul căderii" a ajuns rapid în biblioteca mea mea, un jurnal sincer și dureros al unui tânăr ce trăiește prea mult în sine. Romanul unui haos, confesiunea lui Matt, prezintă tragediile din viața sa: pierderea fratelui său mai mare și confruntarea lui din fiecare zi cu o boală mentală ("Diagnostic: Șarpe târâtor"). Personajul își povestește viața în cartea de tip jurnal haotic, dezordonat, alternând de la relatările copilăriei la viața sa din prezent.
    Dezechilibrul psihic specific schizofreniei întărit de suferința celei mai aprige pierderi ale sale îl împing pe Matt spre discuții halucinante cu fratele dispărut cu ani în urmă. Totuși, boala nu-l lasă să depășească pierderea unei persoane iubite sau acest fapt se află în pura natură umană? Suferința sau psihicul deteriorat îl fac pe protagonist să-și stingă țigările de propria piele? Obiceiurile sale bolnave, obsedante, repetitive, copilăria înecată în durere și confuzie, creșterea sa împreună cu tulburarea de care nu se poate descotorosi, traiul în secții de psihiatrie, toate alcătuiesc imperfect Șocul căderii.
    Încă de când m-am hotărât să scriu recenzia acestei cărți, povestea unui personaj pe care l-am simțit mai mult decât m-aș fi așteptat, m-am gândit că n-o să divulg prea mult din ce se petrece în interiorul său. Actiunile sunt reduse, e mai mult cartea unor trăiri. În definitiv, n-ai cum să scrii un review al sentimentelor umane.
    Iată câteva citate reprezentative:
    "Am nouăsprezece ani și singurul lucru asupra căruia am control din toată lumea mea e felul în care aleg să spun povestea asta. Așa că n-am de gând să-mi bat joc. Ar fi bine dacă ați încerca să aveți încredere în mine.
    "Trupul ăsta nu e al meu, se contopește cu spațiul dimprejur, așa că nu simt unde mă termin eu și unde începe restul lumii. Pășesc spre ușă, mă dezechilibrez, mă clatin și mă lovesc de veceul metalic. Din buze mi se scurg picuri roșii și iau cu ei și o bucățică perfectă și albă de smalț, care cade în vasul veceului."
    "Eu sunt eu. Sunt în apartamentul meu, stau pe scaunul cu brațele pline de bășici. Am o țigară în gură și mașina asta de scris în echilibru în poală. Ăsta sunt eu, asta se întâmplă acum, dar în acel loc din mintea mea în care se formează imaginile, văd un alt eu."
    "Te rog să mă ierți dacă am greșit. Nu caut scuze, dar sunt schizofrenic."
     Sinopsisul cărții aici:
    "Sunt cărți pe care nu le poți lăsa din mână și care te fac să pierzi nopți. Sunt cărți care aruncă o lumină puternică asupra zonelor umbrite ale vieții noastre. Sunt cărți care, grație talentului cu care sunt scrise, îți rămân în minte zile în șir. Șocul căderii este una dintre aceste cărți.
    Un portret extraordinar al prăbușirii unui tânăr în abisul bolii mintale. Un roman curajos și remarcabil semnat de una dintre cele mai promițătoare voci ale ficțiunii contemporane."
    Un roman pe care, aș completa eu, trebuie să-l înțelegi înainte să dai un verdict asupra sa.