Crize. #2

Oscilez. Revin gesticulând maniacal la stiva mea de litere.
Le-am găsit pe același scaun cu foi mizere și ouă de gândaci.
Crepusculul mă azvârlea dincolo de material
dedesubtul unui pat de lavande putrede.
Sunt o variabilă infestată de reminiscențele
copilului sălbatic din casa de la subsol.
Uneori zvâcnesc.
Sunt carne arsă de gheara lui noiembrie
la sfârșit.
Sunt un ritual impropriu de invocare a ploii
în vară.
Închid pleoapa stângă să nu se vadă supurațiile
imperfecțiunea, malformațiile.
Mereu am găsit ceva boem în prietenele mele pocăite
și-n procesul de ofilire a florilor în bătaia soarelui
printr-un geam jegos din tramvai.
Și-n intoleranța la lactoză
Și-n cuiele intrare-n călcâie
Trebuia să ghicești că n-o să mai rămân mult în picioare
dac-am tăcut brusc.