A letter to my panic disorder

 

Hey, twin
Hey, flame 
How about you and me getting out of bed for the first time in weeks?
How about us standing on our feet and actually be able to walk?
Aren't you tired? Don't you wanna feel this cold magic air?
I tried to please you ever since they told me that  you're in me, with me, me.
An invisible friend living inside for years finally making her way to the top
Now you're more than I am
more than I ever was
So I read you good books, I took you on dates,
I told you all my secrets, I gave you my body
weak and scared
I took you on planes, I showed you special places,

I thought you Italian words, I took pictures with you

I smiled for you
I invited you to my dinners cause we both know you won't let me eat in the daytime
I took you to hospitals and clinics and hospitals and clinics
I've been nice to you, I cried with you, I gasped for air so you can breathe
I let you stay in my house, in my bed for months

I never treated you as a diagnose
Cause you're not easy but you're mine...
So why are you still hitting? Why so violent, my dear?
Why do you shatter me like that when all I wanted was to understand your circumstances?
Your symptoms, my symptoms
My life, our life.
Why are you stronger than my benzos now? Why are you spitting on my treatment plan?
Why do you hate the doctors?
Why do you mask death everytime you come around?
Why can't we be friends?

In my most cruel and cinical way I thought I became attached to you
Like a little jewel that's always there
But I won't let you bury me, darlin'
even if you decide to stay forever.

Recenzie Unul dintre noi urmează - K.M. McManus

Titlul original: One of us is next 

Editura: Herg Benet

Anul apariției: 2020

Număr de pagini: 375

Gen: Thriller, Mystery

Ediție: Necartonată

Traducere din limba engleză: Cristina Nemerovschi 

Cartea aceasta - și celelalte pe care le-am citit de la  McManus  - a fost precum un duș rece, scurt, prin care treci așa de repede că de abia îl simți.

Continuarea romanului Unul dintre minte, se prezintă cu un sinopsis cel putin la fel de atractiv. Recomand, bineînțeles, lecturarea primului volum înaintea acestuia, însă pot spune că dacă alegi sa-l citești doar pe acesta, fără să cunoscuți firul narativ al precedentului, vei întelege fără dificultate povestea. Acțiunea este diferită, la fel si personajele centrale, deși se aduce pe alocuri aminte de întâmplările petrecute în Unul dintre noi minte. Cei care au îndrăgit primul volum, se vor reîntâlni cu cele patru personaje a caror viața merge înainte, încercând să  depășească perioada stresantă cu care s-au confruntat câteva luni întregi. Totuși, după cum am precizat, în lumina reflectoarelor acestei cărți regăsim alți trei adolescenți aflați într-o situație diferită, dar la fel de periculoasă. 


     După dispariția lui Simon, o altă minte întunecată amenință liniștea liceului Bayview. Un joc de tipul Adevăr sau Provocare lovește puternic în secretele elevilor. Dacă nu răspunzi mesajului primit din partea adminului anonim, implicit ai ales relevarea unui adevăr din viata ta. Asta pățește prima victimă, Pheobe, o fată populară, frumoasă,  dar cu o situație familială nu prea fericită. Destinul i se dă peste cap în timp ce și alți elevi primesc mesajul de la numărul necunoscut ce le cere să aleagă dintre adevăr sau provocare. Majoritatea se distrează acceptând provocările până ce jocul bizar devine fatal. Pheobe, împreună cu ceilalți doi prieteni ai săi luați în vizor de către mintea din spatele mesajelor, Maeve și Knox, își dau seama ca moartea survenită în urma acestui joc nu este pur întâmplătoare.

    Pe Maeve o cunoaștem din primul volum, ea fiind sora lui Bronwyn, una dintre victimele aplicatiei lui Simon. Knox, personajul care mi-a fost cel mai drag în această carte, un băiat fără calități fizice ieșite din comun, cu siguranță nu preferatul fetelor de liceu, este fostul ei iubit. Între aceștia trei se consolidează o prietenie și un parteneriat în a lupta împotriva jocului plin de primejdii. Scrisă din perspectiva celor trei adolescenți, acțiunea ne conduce spre un deznodământ neașteptat, presărat cu tensiune și suspans. Dacă vor putea Maeve, Phoebe și Knox să pună cap la cap piesele puzzle-ului și dacă vor reuși să oprească sursa răului ce îi amenință, vă invit să descoperiți citind romanul.

Unul dintre noi urmează se găsește la editura Herg Benet căreia îi mulțumesc pentru oportunitatea de a o citi. I-am acordat 4⭐/5.

P.S.: pisica mea si-a facut un obicei din a-mi roade cărțile, dar garantez că și-așa cu colțul șifonat acest volum arată nemaipomenit în biblioteca lângă primul :). 

august flowers

 been living inside my head for awhile

with the loudest crack of hopes
the dusted hands of dead poets beneath the fields
lavender candles from the torture rooms
and the ashes of all fantasy summer loves
*
cruelest worlds are still burning by the lakes
hungry screams under the doors
windy hair high on sky trees
bloody collarbones taking their way back home
hypnotic crime scene

*
South girl breaking the North laws
turning melancholy into art
throwing petals in her tea
hiding from the hunter's eyes
as a coping skill
as a fine start
*
bruising the insides of the lovers
the thrill fades when the autumn arrives
dreaming emotional crisis
as her Danube roots
are disappearing into the rotten august flowers

 

in the afterlife
she'll love 'em softer
without broken ribs
and wild open lips
the tremble of the skins
and the touching of the fists
*
born on a rainy day
and chaotically running in hills since then
midjune breeze, salt wind
shadows of doom
fragments of youth
finding self in the corners
the one who can't be lost
*
they weren't mine
but I felt like staying 

Recenzie "Iarna crimelor perfecte" - Tony Mott

Titlu original: Iarna crimelor perfecte 

Editura: Tritonic

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 225

Gen: Thiller, Mistery, Crime 

Ediție: Necartonată 

 Am început să citesc Iarna crimelor perfecte în - ghiciți când - iarnă. Totuși, am ajuns să o termin în miezul verii, după o perioadă lipsită de productivitate în ceea ce privește lectura și recenziile. Schimbarea de sezon și de stări însă, nu m-a făcut să simt mai puțin aerul rece și sumbru din jurul misterului acestei cărți. Așadar, îmi vor scrie impresiile și opinia în ceea ce o privește, fără să lungesc prea mult povestirile, deoarece, orice detalii suplimentare în recenzarea unui thriller, se pot considera spoilere. De fapt, cred că prea multe detalii strică și atunci când vorbim despre alte genuri literare.

Iată sinopsisul:

"Dacă o singură victimă poate părea doar un accident, mai multe victime alcătuiesc un puzzle care poate părea imposibil de descifrat. 

  Fiecare dintre noi își dorește să ucidă, spuse Ion Fora. fiecare dintre noi este dator să aleagă viața, susține Gigi Alexa. Ion Fora este psihiatru și este găsit carbonizat după explozia garajului. Gigi Alexa este medic legist și anchetează cazul. Pacienții lui Ion Fora devin suspecți principali. Dar Gigi i-a fost și ea clientă pe când era adolescentă. Deși nu vrea, trebuie să își aducă aminte totul."

Un thriller sută la sută românesc, dovada faptului că și autorii români pot scrie bine cărți de suspans.   Acțiunea se petrece în Brașov, un loc misterios ce completează tabloul enigmatic al romanului. Ni se prezintă protagoniști interesanți cu povești ale trecutul ce ne vor conduce încet spre rezolvarea puzzle-ului. Gigi Alexa, personajul central, este medicul legist care se ocupă de cazul lui Ion Fora, fostul ei psihiatru, fapt ce strânește o avalansă de amintiri apuse și întunecate. 

Dacă vrei să intri într-o aventură criminală cu iz românesc, atunci Iarna crimelor perfecte este pentru tine. 

Singurul minus pe care eu l-am găsit în lecturarea acestui roman este că, cel puțin pentru mine, acțiunea se desfășoară un pic greoi. Întotdeauna aștept de la un thriller să mă plimbe rapid prin firul narativ, fără o multitudine de detalii, lucru care nu s-a întâmplat aici. Totuși, de vină pentru asta poate fi și reading slump-ul în care am fost o bună perioadă de timp și din care de abia am reușit să ies. 

Recomand această carte în special iubitorilor de Crime și Mistery, dar și celor care vor, poate, să încerce ceva nou. Cu siguranță este o lectură ce trebuie bifată pe lista celor citite, mai ales că acesta este doar primul volum al unei serii promițătoare. 

Garantez, Iarna crimelor perfecte se poate savura numai bine și pe timp de vară.

Mulțumesc editurii Tritonic, de altfel foarte prietenoasă și binevoitoare cu autorii români, pentru oportunitatea de a citi și recenza această carte. 

//art def//

A decis să-și potolească lumile din condei pentru câteva minute. Își odihnește ochii printre foile îngălbenite ale romanului lui Fitzgerald pe care-l păstrează în loc de pernă. Când ești bătrân ți-e frig des. A fugit de realism ascunzându-se după versuri, dar gheara lăuntrică scuipă furtuni de dincolo de timp peste piscurile astea maro. Cărturarul și le face cum își dorește și ăsta e apogeul, nesfârșirea. Își ține gura întredeschisă cu buzele presând suprafața aspră, noi știm să respirăm sub apă, e un sinonim pentru creație. Ce bine că poti sa explodezi liric când n-ai pe stoc destulă extraversie să arăți lumii, dar nici nu vrei sa inhibi, se gândi. Uneori e bine să exiști în plan latent. Alteori înnebunești.
                                  *
Oamenii dinafară o numeșc generic neliniște, dar el o soarbe printre dinții alambicați, se-nfruptă, o savurează ca pe miezul dintre coapsele lui Artemis. Ce bine că oamenii nu-l pot atinge, ce bine că are scut, ce bine că n-ascultă decât vocile din interior, ce bine, ce bine...
Artemis era azi îmbrăcată în paradis viu. Artemis, frontonul tuturor clădirilor sale, se strecoară printre trandafiri. A trecut multă vreme de când nu i-a mai scris.

                                    *
Nălucile pasiunilor lui stinse vuiesc de sub capacul de marmură. Le-a întemnițat pentru eternitate. A aruncat cheia de bronz într-un tumult abisal, iar de-atunci ele, nălucile, caută oarbe corpuri care să-l înlocuiască. Nu vor mai simți niciodată atingerea cărturarului. A-nvățat și el că atunci când ceva îndrăznește să ne aparțină, ne aparține pentru totdeauna - o altă definiție disperată despre creație. Și-a vazut și el sfârșitul în dimineți roz, a învățat și el câteva entități să fugă. Și-a pierdut și el timpul cu poezie în loc să-și termine romanele, a studiat și el îndeaproape tot arborele genealogic al cuvântului distrugere. Când a întâlnit-o pe Artemis, s-a eliberat de toți demonii. Putea iubi doar arta îmbrăcată în carne vie...

                               

RECENZIE ANGARAKA, VOL. 1 BALANȚA - LAVINIA CĂLINA

Titlu original: Balanța, volumul 1 al seriei Angaraka
Autor: Lavinia Călina
Editura: Herg Benet
Anul apariției: 2019
Număr de pagini: 312
Gen: SF

    În vremuri aproape desprinse din romanele autoarei despre care am decis să scriu azi, când parcă s-a oprit timpul fără nicio certitudine că-și va relua cursul normal vreodată, nimic nu poate fi mai relaxant decât o cafea fierbinte, o lumânare parfumată și o recenzie ce abia așteaptă să umble prin lume.
                         
                                 

 
     Azi îmi împărtășesc opinia despre cea mai nouă carte a Laviniei Călina, autoare de la care am mai citit Neamul corbilor și Zona Zero de care m-am îndrăgostit și care se potrivește înfricoșător de bine cu vremurile pe care le trăim. Așa că cine dorește să se afle în strânsă legătură cu traiectoria pe care merge situația omenirii în acest timp sau, știu și eu, să trăiască mai palpitant viața reală privind o perspectivă fictivă la fel de tragică, trebuie să citească Zona Zero.
    Închizând astfel paranteza de mai sus, volumul 1 al seriei Angaraka, Balanța, face subiectul discuției în scris de azi, așa că voi lăsa mai jos sinopsisul:

                              SINOPSIS

    "Au trecut sute de ani de la războiul dintre plantele Terria și Angáraka, fosta sa colonie. Iar rolurile s-au inversat: Angaraka a triumfat și a redus Terria la o simplă sursă de exploatare economică, locul în care se concentreaza toată industria sa; iar forța de muncă este subjugată dictatorial pentru prosperitatea societății superioare angarakarienii. Nimeni de acolo, de jos, de pe Terria, nu mai știe cum a fost cândva, de demult, când planeta locuibilă nu era împărțită doar în Est și Vest, când poluarea și radiațiile extreme nu erau partea din ființa lor, când mâncarea exista din belșug și orice om putea spera să trăiască mai mult de 40 de ani...
    Însă un grup de rebeli, uniți sub stindardul VEX, nu renunță la năzuința dezrobirii și luptă cu toate mijloacele posibile pentru a elibera Terria. Angaraka trebuie să ardă! Iar atunci când vechii zei nu par să se mai arate în lume și Balanța care decide soarta oamenilor e cea care face toate jocurile, doar speranța mai poate ține aprinsă, în mijlocul unui întuneric covârșitor, lumina din inimile muribunde ale terrienilor."

    Ce frumoasă și general valabilă este fraza de încheiere a acestui sinopsis!

    Ei bine, Balanța, primul volum al seriei Angaraka, este un mozaic distopic despre nedreptate, luptă, suferință și pierdere. Este un roman SF cu potențial de succes internațional, aș spune eu, pe care l-am devorat din ce în ce mai curioasă, cu un final ce te face să simți o nevoie intensă de continuare. M-a surprins plăcut faptul că în acel peisaj dezolant, sumbru, s-a născut și o poveste de dragoste între două personaje al căror nume nu-l pot divulga, dar care pot spune că au devenit preferatele mele. Nu am fost niciodată o căutătoare de povești de dragoste în cărți, însă cea din Angaraka mi s-a părut perfectă pentru a transforma acțiunea romanului într-o bombă cu ceas și totodată pentru a "umaniza" acțiunea evidențiind natura însetată de iubire a omului. Și tot din iubire se vor face multe sacrificii în Angaraka, toate surprinzătoare.
Cartea este formată din 13 capitole, fiecare fiind relatat din perspectiva altui personaj, ceea ce te face să trăiești povestea fiecăruia, lăsându-te purtat de autoare atât în mintea celor mai cruzi protagoniști, cât și în cea a celor mai sensibili și binevoitori. Personajele au nume ca de pe altă planetă (ce coincidență) și fiecare are o poveste în spate care te face să le înțelegi faptele și deciziile. Așadar, nu va fi greu să te hotărăști pe cine iubești și pe cine urăști din acest roman. Am observat de asemena o evoluție în stilul de scriere al autoarei, fapt care m-a făcut să îndrăgesc și mai mult acest haos palpitant și chiar să mă imaginez în mijlocul lui.
    Fără ezitare, am acordat cărții 5 steluțe pe goodreads și mulțumesc editurii Herg Benet pentru oportunitatea de a o citi!

   Pasaje din carte care mi-au atras atenția:


    Eu credeam că avem o singură viață, asta pe care o trăim acum. Nu credem în vreun Creator sau Protector sau cum îi spun ei, căci pe mine nu m-a protejat nimeni niciodată. Nici de frig, nici de foame, nici de alte necazuri îndurate...
      Cu trecerea timpului, devenise rece ca o statuie, iar când avea o problemă punea mâna pe armă și o rezolva. Când eram mai mic, m-am întrebat de nenumarate ori ce poate face o femeie să-și sugrume sufletul în așa hal, dar crescând am înțeles-o. Când ești înconjurat doar de moarte și suferință din toate părțile, nu prea ai de ales.
    Aveam în cont destule credite cât să cumpăr patruzeci de astfel de taverne și personalul din ele. Dar nu aveam destul cât să-mi pot cumpăra fericirea sau să îmi pot recupera viața pe care am avut-o înainte de acel incident. Am mai dat pe gât încă un pahar și am mai prizat o liniuță de praf.

de nopți

Miezul nopții decartează parfum de cocos în așternuturile astea,
e-n cadavrul unui riff de chitară pe care încă știu să-l cânt.
Mă-ngrozește coerența și totuși n-o să abstractizez prea mult,
doar că eu mă contrazic prin definiție și-mi venerez paradoxul,
deși nu-i nimic poetic în a-ți pierde mințile.
E-atâta diversitate-n lume și ție-ți plac femeile care nasc poeme, care ard, care (nu) știu să plece,
zeițe, pervertite...
Am primit notificări cognitive c-ar trebui să dorm
Caută-mă-n colțuri,
vorbim fără linii de dialog.
Oamenii îngenunchează pentru noi, alții,

dar nouă ne place să ne torționăm ființele
Îți obsedez obiectele feminine, sunt un reper
O să scriu proză după ce ies din hangover.